Cortazar si Jazzul

Il vazusem pentru prima data spre finele tristei toamne a anului 1956, chiar la inceputul carierei lui literare, il vazusem intr-o cafenea din Paris cu nume englez, unde Cortazar obisnuia sa poposeasca arareori pentru a scrie la o masa din colt (la fel ca Jean-Paul Sartre) intr-un caiet de scolar, cu un toc de rezervor cu cerneala adevarata, care pata degetele. Pe atunci cunoscusem Bestiarul, prima carte de povestiri semnata de Cortazar.

jazz

O citisem intr-un hotel de ocazie din Baranquilla, unde dormeam pentru un peso si cincizeci de centavo impreuna cu jucatorii de pelota rau platiti si curve fericite, si chiar de la prima pagina mi-am dat seama ca acesta este un scriitor cum as fi dorit eu sa fiu si eu, candva. La Paris, cineva imi spuse ca Julio Cortazar scria in cafeneaua Old Navy de pe bulevardul Saint-Germain, unde il si asteptai mai multe saptamani la rand, pana cand il zarii intrand, aidoma unei vedenii. Era omul cel mai inalt posibil, cu o expresie a fetei de copil pervers, imbracat intr-un mantou enorm, care semana mai degraba cu un anteriu de vaduv; ochii lui imensi ca pareau a fi ai unui taurean, si atat pe pezisi ca i-ai fi confundat cu ochii diavolului, daca nu ar fi fost supusi pe deplin inimii.

 

Pasaje din Celalat cer Cartier, 2001- Argentinianul iubit de toata lumea (prefata scrisa de Marquez)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *